Fals piper – Boabe Tasmanian

Aromele de boabe tasmaniene
Acest fals piper indigen are un parfum de laur și cânepă, cu note florale care tind spre muscata. În gură, este intens picant, cu un gust dulce-amărui cu accente aromate de fructe roșii și ienupăr. Trebuie remarcat faptul că boabele tasmaniene pot provoca o senzație de amorțeală la fel ca boabele de Szechuan, așa că trebuie să aveți grijă cu doza.

Boabele tasmaniene, sălbatice și rare
Cum cresc boabele de Tasmanian?
Această boabă crește sălbatic în pădurile tropicale din nord-estul și nord-vestul Tasmaniei. Zona principală de colectare se află în dealurile „Surrey Hills”, lângă orașul Parrawe, acum dispărut. Boabele sunt culese manual din martie până în aprilie și apoi uscate la aer. Doar 5 tone de boabe tasmaniene sunt recoltate în fiecare an. Boabele tasmaniane, utilizate pe scară largă de popoarele aborigene, sunt acum esențiale în bucătăria locală australiană „bushtucker”: un set de specii de animale și plante sălbatice din Australia. Mai mult decât atât, termenul „bushtucker” se referă și la statutul privilegiat de care se bucură omul din tribul aborigen care este responsabil cu vânătoarea.

Acest fals piper nu are nicio legătură cu piperul Piper nigrum; aparține familiei botanice Winteraceae. La fel ca și vărul său piperul Chiloé, planta de fructe de pădure din Tasmania urmează un ciclu de viață de trei ani, cu o recoltă bogată, urmată de o recoltă medie și o recoltă foarte scăzută.

Este o bijuterie rară, găsită doar în Australia, în regiunile Victoria și New South Wales, precum și în Tasmania. Această boabă violetă este fructul Tasmannia lanceolata, un arbust veșnic verde de 2 m înălțime, cu ramuri de prun și frunziș verde pal foarte frumos. La uscare, devine negru, dar colorează alimentele în violet când sunt gătite.

Istoria boabelor Tasmanian
Descoperite de botanistul francez Jean-Louis Marie Poiret, boabele tasmaniane au fost folosite la gătit de către popoarele indigene. Renumită pentru proprietățile sale afrodisiace și antimicrobiene, această boabă sălbatică a fost folosită pe scară largă în medicina tradițională. La gătit, a fost folosit în principal pentru a marina cărnuri precum struț, emu, crocodil sau cangur.

La începutul secolului al XIX-lea, plantele au fost aduse în Cornwall, Marea Britanie. Adusă din nou în lumina reflectoarelor în ultimii zece ani, Tasmanian berry este unanimă printre bucătarii australieni și neozeelandezi care concurează în originalitate pentru a o folosi în gătit: înghețată cu boabe tasmaniane, sos chimichurri pentru grătare, raci prăjiți…

Sfaturi pentru utilizarea fructelor de pădure tasmanian
A se zdrobi într-un mojar în ultimul moment: aromele de boabe tasmaniane sunt volatile.
A se folosi cu moderație: gustul picant se eliberează treptat.

Aceste boabe cu arome de mure sunt recoltate în sălbăticie pe dealurile din nordul Tasmaniei. Se asortează de minune cu carne roșie, fructe de mare, frigărui de pește sau marinată.