Ce fel de ulei de masline cumparam din marile magazine?

Ulei de masline extravirgin obtinut de mici producatori vs. ulei de masline gasit in supermarket

‘Zorile se ridica deasupra cladirii. Soarele se inalta si razele sale trec prin ferestre si lumineaza birourile si oamenii. Aici, Pietro [Nume Brand] a anivesat ai sai 70 de ani si tot aici i-a aniversat si fiul sau Antonio. Aici fii lui Antonio au crescut, privind compania ca si cum le-ar fi casa si invatand ca pasiunea se cultiva. Si seara, cand soarele este altundeva, luna duce visele care se vor realiza dimineata.’

Asa isi povesteste traditia direct pe sticla de ulei pe care troneaza mare numele ‘extravirgin, presat la rece’, un cunoscut brand ce se gaseste pe rafturile tuturor supermarketurilor din Romania la preturi intre 35 si 45 de lei litrul. Din pacate maslinele care au fost stoarse pentru a obtine acel ulei nu au vazut niciodata cladirea de care se vorbeste pe sticla. Au fost stoarse la mii de km distanta, in Spania, Tunisia, Turcia si Grecia cu mult timp inainte sa fie imbuteliate la fabrica de langa cladire, acolo unde au ajuns in cisterne enorme ca ulei cumparat en-gross in jur de 2 euro litrul pentru a fi imbuteliate in sticle cu denumire italieneasca. Imbuteliatorii italieni, greci si spanioli stiu prea bine ca numele, eticheta si pretul vand uleiul de masline in supermarket, nu continutul si calitatea.

Acest brand foarte cunoscut a fost de altfel amendat in 2017 de catre statul italian, alaturi de un alt brand spaniol si de brandul propriu al unui mare lant de magazine discount (sa ii zicem, fictiv, ‘Dlidel’), pentru frauda alimentara. Pe scurt, toti acestia vindeau ulei inferior, virgin, sub denumirea ‘extravirgin’. A durat 6 ani ca statul italian sa reuseasca sa castige acest caz. Companiile imbuteliatoare de ulei sunt foarte puternice si au conexiuni politice la nivel inalt, ceea ce le face greu de acuzat si condamnat pentru nereguli (1).

Dar de ce ‘companii imbuteliatoare’ si nu producatori de ulei de masline? Marea majoritate a marcilor de ulei de masline din supermarket (peste 95%) sunt cupaje de uleiuri produse in UE si in afara UE. Ce inseamna acest lucru? Ca firma care le imbuteliaza nu a produs ea insasi uleiul, ci a cumparat ulei de la diversi producatori pe care l-a amestecat in sticla de ulei pe care o gasiti pe raft. De aici si misterul pretului de sub 10 euro pe litru. Pe bursa en-gross a uleiului de masline, pretul a scazut de cativa ani la 2 euro litrul (uneori este vandut chiar si cu 1.8 euro litrul).

Pentru culegatorii de masline si producatorii reali ai uleiului, acest mod de business, vanzarea en-gross, este o catastrofa comerciala. La 2 euro litrul ei nu isi pot recupera investitia si au doua alternative: sa se lase de cresterea maslinilor (ceea ce in sudul Italiei este deja o problema) sau sa gaseasca metode de a scade costul investitiei in producerea uleiului. Scaderea investitiei inseamna ori culegere cu mai putin oameni, mecanizata, fara a intretine echipamentele la standarde inalte, si deci oxidare mai mare a maslinelor si un ulei de calitate inferioara, ori folosirea resturilor de masline pentru a scoate cu solvent (prin rafinare) mai mult ulei. Ambele metode de scadere a investitiei inseamna, de fapt, ca uleiul nu mai este extravirgin inca de la momentul producerii. In plus, cantitatile nevandute en-gross dupa o campanie de recoltare se aduna de la an la an, iar producatorii vor vine mereu intai uleiul vechi oxidat si de calitate si mai proasta decat cel mai recent.

Si atunci, cum de scrie pe sticla din supermarket ‘extravirgin, obtinut la rece prin procedee mecanice’? Imbuteliatorul va juca mereu rolul victimei in aceasta piesa proasta de teatru. Va testa in laborator uleiul cumparat, si va conchide ca aciditatea sub 0.8% si valorile oxidarii (K-urile) sunt in limitele necesare pentru a declara uleiul extravirgin. De altfel, mitul ca aciditatea arata de una singura calitatea uleiului de masline este raspandit si ajuta marii imbuteliatori sa iasa bazma curata atunci cand sunt acuzati ca vand ulei inferior. Realitatea este ca UE impune, pe langa aceste valori chimice, si valori legate de gust si defecte ale acestuia. Un degustator de ulei de masline poate simti imediat ca marea majoritate a uleiurilor din supermarket nu are postgustul astringent, care se simte puternic pe gat si produce senzatia de tuse, inerenta oricarui ulei de buna calitate. Aceasta lipsa este un indicator al faptului ca uleiul este vechi sau a fost alterat chimic. In plus, multe dintre uleiurile din supermarket au defecte grave de gust: ranced, metalic, statut, gretos, mucegait. Aceste defecte se simt doar pe palatul unui bun cunoscator si sunt greu de sesizat de consumatorul obisnuit. In cazul condamnarii de statul Italian a marilor imbuteliatori, defectele de gust au fost principala acuzatie, alaturi de falsificarea documentatiei de provenienta. Bineinteles ca apararea a sustinut tot timpul ca testele de gust sunt subiective si nu pot fi luate in considerare. E ca si cum ai sustine ca testul de gust al unui vin de 12 lei sticla nu poate arata ca este un vin de proasta calitate.

Dar de ce producatorii europeni de ulei de masline, si mai ales cei spanioli care vand peste 50% din cantitatea mondiala de ulei en-gross, nu fac nimic in privinta acestui mod de business? De fapt, ei fac. Din pacate stirile legate de strazile blocate de tractoare in Andaluzia si de protestele repetate in 2019 si 2020 din Sevilla si Madrid a producatorilor de ulei de masline nu ajung la stirile din Romania (2)(3)(4). Modul traditional de viata al cultivatorilor de maslini este sub asediul marilor industriasi, a marilor firme imbuteliatoare ce ne vand marcile din supermarket, si aceasta traditie va disparea daca autoritatile nu fac nimic pentru a ii ajuta. Este, de altfel, si motivul pentru care devine din ce in ce de greu sa gasesti un ulei de masline de calitate buna sau premium. Din pacate, lipsa uleiului de masline extravirgin de buna calitate din dieta europeanului de rand duce atat la necunoasterea proprietatilor organoleptice ale uleiului de masline, cat si la alterarea perceptiei asupra pretului sau. Ne multumim, in general, cu un ulei de masline ieftin si prost, fara calitati terapeutice si fara gust, si ne ascundem indoielile in spatele etichetei ‘extravirgin’ sau a inscriptiei ‘0.3% aciditate’ trecuta mare pe eticheta cu nume grecesc. Ambele sunt, mai mereu, o minciuna sfruntata.

Ca sa ajungem si la problema spinoasa a pretului uleiului de masline, Tom Mueller in cunoscuta sa carte ’Extra Virginity’, care trateaza atat frumusetea cat si coruptia din lumea uleiului de masline, face socoteala costului de productie alaturi de un cunoscut producator de ulei traditional din Italia. Acesta ii explica cum dintr-un maslin matur se pot culege intre 40-50kg, in functie de soi randamentul mediu poate fi in jur de 8kg de masline pentru 1l de ulei. Asta inseamna ca dintr-un copac se obtine in medie intre 5 si 6l de ulei de masline. Cu pieptenul mecanic un om culege aproximativ 6 copaci pe zi, iar acel om este platit cu 100 euro/zi. Deci costul culesului pe litru de ulei de masline este intre 2.7 si 4 euro. Daca se adauga costurile de productie propriu-zisa, imbutelierea, marketingul, transportul si logistica, pretul de productie poate fi in jur de 8-10 euro. Dar pana la urma, si cei care produc trebuie sa isi intretina casa si familia din venitul strans, deci odata ce se aplica si un adaos comercial, pretul la producator al litrului de ulei extravirgin corect facut (nu neaparat premium) va sari cu usurinta de 12-15 euro. Pe canalul comercial se vor mai adauga costuri de transport, TVA, adaosul distribuitorului si/sau al bacaniei care vinde pe piata locala acel ulei. Deci pretul din Romania al unui litru de ulei produs corect nu va putea fi niciodata sub 20-25 euro. 

Dar daca acesta este pretul corect al uleiului extravirgin, oare ce cumparam de fapt la 5-8 euro litrul din supermarket?

(1) https://www.oliveoiltimes.com/business/europe/italian-antitrust-authority-fines-lidl-deoleo-coricelli/51896
(2) https://english.elpais.com/elpais/2019/07/19/inenglish/1563550166_050699.html
(3) https://www.forbes.com/sites/anagarciavaldivia/2020/02/07/spanish-farmers-rise-up-against-unfair-prices-amidst-the-whttps://www.oliveoiltimes.com/business/europe/italian-antitrust-authority-fines-lidl-deoleo-coricelli/51896orst-agri-food-crisis-in-decades/?sh=40e0f74456d4
(4) https://www.oliveoiltimes.com/wp-content/uploads/2020/07/joint-statement-froim-coag-upa-asaja.pdf