Dieta ne-mediteraneana

Odata ce am trecut de prima tinerete, atunci cand sanatatea nu era neaparat o variabila demna de luat in seama, si mai ales dupa ce 30 s-a transformat in 35 si a inceput sa urce vertiginos spre 40 si mai mult, gandurile  de conservare a unei sanatati care incepe usor-usor sa devina subreda incep sa se transforme in actiuni concrete. Sala de sport este intotdeauna de ajutor pentru a tine corpul viguros , dar realitatea este ca ceea ce mancam si ce bem ne influenteaza cel mai mult starea de sanatate. Daca intre timp au aparut si unul sau mai multi copii, care sa ne intareasca aceasta grija de a dispune de mancare sanatoasa, deja avem un punct pivotal in viata noastra, in jurul caruia vom face foarte multe alegeri. Dar oare facem alegerile corecte pentru scopul propus? Cat de mult este adevar si cat de mult e pacaleala in produsele care promit a fi sanatoase?

In ultimul timp, pe langa ne-naturalul situatiei de a avea toate legumele si fructele de sezon disponibile pe tot timpul anului, fara a ne gandi in ce conditii si unde sunt crescute, aflam cu stupoare ca nu putem sa mai folosim coaja de la citrice pentru prajituri de casa, pentru ca sunt tratate cu substante necomestibile sau ca peste 90% din fructele de pomelo ajunse in supermarketurile romanesti pentru iarna 2018-2019 vin din China si nu din Italia, Spania sau Grecia.

Deseori, in media, este propusa “dieta mediteraneana” ca alternativa sanatoasa la mancarea traditionala romaneasca, bazata pe carne de porc si cartofi. Acum cateva zile vedeam pe un post TV national cum, satui de sarmale, friptura si salata beuf, romanii dau navala in restaurantele italiene pentru o “de-toxifiere” cu paste. Si pe ecran apare o tigaie cu penne inotand intr-un sos greu de smantana, alaturi de bucati de mezel de porc, probabil “sunca Praga” sau ceva asemanator. Reteta este prezentata ca “paste carbonara” si pentru a dovedi cat de sanatoasa este, bucatarul pune putin patrunjel deasupra stratului gros de parmezan. Ce pacaleala, mi-am zis! Cu o astfel de dieta as avea parte de aceleasi probleme de sanatate ca si cu cea bazata pe carne de porc.

A avea aceeasi dieta precum locuitorii din jurul Marii Mediterane este, intr-adevar, un mod sanatos de a manca, daca pastram retetele originale intacte. Dar cate din ingredientele proaspete folosite de greci, italieni sau spanioli ne sunt la indemana in supermarket? De altfel, pentru un turist calator in Italia, acolo unde modul de preparare a mancarii este un proces aproape sacru, ce nu trebuie alterat, este mereu surprinzator cat de gustoase pot fi preparatele culinare extrem de simple. Spre exemplu bruschetta, un aperitiv ce contine doar paine, rosii, busuioc, usturoi si ulei de masline, nu alinta niciodata papilele gustative in Romania ca in oricare din restaurantele neinsemnate dintr-unul din satele uitate de lume din sudului Italiei.

In ultimii ani, aceasta intrebare mi-a tot revenit: ce ingrediente folosesc ei si noi nu? De ce acelasi tip de mancare este mai gustos la ei desi folosim aceleasi ingrediente? Si oare este legat de faptul ca speranta de viata in Italia este de peste 82 de ani, iar in Romania abia daca atinge 75?