Postul in Crestinism – Uleiul de masline: Sacru si profan
0

Odata cu inceperea postului, carnea si grasimea animala sunt inlocuite in farfuriile multora dintre noi cu legume si ulei vegetal. Dar v-ati intrebat vreodata de ce untura si untul sunt nedorite in dieta sacramentala, iar folosirea uleiului este incurajata? De unde provine istoric aceasta predilectie catre ulei si mai ales catre ulei de masline si de ce ar fi acesta mai bun decat grasimea animala?

Sa incepem prin a privi aceasta predilectie a crestinismului din punct de vedere istoric si geografic. Crestinismul s-a nascut in bazinul Marii Mediterane. Apostolii si evanghelistii ale caror scrieri alcatuiesc Noul Testament sunt din Palestina, Siria si Asia Mica, iar Sfintii Parinti care au alcatuit prin scrierile lor Sfanta Traditie in primele secole d.Hr. sunt cu totii parte ale primelor comunitati crestine intemeiate pe curpinsul Imperiului Roman. Majoritatea lor erau chiar cetateni ai Imperiului. Daca privim o harta a imperiului Roman in jurul anului 100, cand Traian reusea sa conduca cel mai intins teritoriu al istoriei Romei, inclusiv Dacia, putem observa ca acoperea intregul bazin al Marii Mediterane in Europa, Africa si Asia, o parte a Marii Negre, inclusiv Asia Mica, pana la gurile Marii Rosii si tarmul Marii Caspice. Istoria crestinismului va fi legata pentru inceput inextricabil de aceste teritorii din jurul Marii Mediterane si de modul traditional de viata al cetatenilor romani de pe aceste teritorii.

Romanii erau foarte mandri de modul lor de viata, care denota civilizatie si prosperitate si era contrapus modului de viata al barbarilor, cei din afara Imperiului. Stilul de viata roman insemna bunastare in ceea ce priveste mediul de viata, in zone urbane, cu magazine si edificii culturale, in care casele erau legate la sisteme de canalizare si incalzire, cat si bunastare a trupului, care trebuia sa aiba mancare diversa si abundenta, sa fie spalat si uns cu ulei frumos mirositor si imbracat in haine din panza fina. Iar Imperiul oferea posibilitatea tuturor, inclusiv sclavilor, sa acceada la acest statut al bunastarii personale. In antiteza, barbarii, mai ales cei germanici din nord, traiau in zone rurale, fara imbunatatiri semnificative a modului de trai primitiv, imbracati preponderent in haine facute din piele de animal. Aceeasi diferentiere exista si in dieta romanilor contrapusa cu cea a barbarilor. Romanii apreciau lucrurile fine, vinul si uleiul de masline, multele feluri de peste, de legume si mirodenii, fructele de mare si doar in final carnea de oaie, vita si rareori porc. Barbarii, pe de cealalta parte, preferau carnea de porc, untura si bautura fermentata din cereale, precum berea.

Desi la inceput romanii au considerat crestinismul ca fiind o secta periculoasa, pe care au persecutat-o, mai mult sau mai putin intens aproape trei sute de ani, crestinii proveneau totusi in cea mai mare parte din randul societatii romane, avand deprinderile acestei societati. Astfel, vinul si uleiul de masline obtin un rol esential in ritul Bisericii: vinul ca parte al Euharistiei iar uleiul de masline ca parte a mirungerii si a diverselor sacramente legate de binecuvantare.

Dupa anul 313, cand crestinismul devine religie tolerata in Imperiu, crestinii se pot bucura atat de libertate religioasa, cat si de modul de viata roman. Este momentul in care infranarea de la placeri trupesti si rugaciunea pot fi exprimate in mod liber ca parte a crezului crestin, iar regulile legate de post incep sa apara. Bineinteles, postul are o traditie milenara si a fost mai mereu legat de infranare, umilinta si ascultare. In crestinism, postul insemna si intoarcerea catre alimentele de baza ale dietei romanilor simpli, umili, cu precadere legume si ulei de masline, care era cel mai folosit ulei vegetal in Imperiu. Postul a fost instituit si cultivat in acest mod ca o lectie de smerenie si in acelasi timp, in traditia separarii de excesul barbar de carne si grasime animala.

De-a lungul timpului, datorita extinderii crestinismului in afara Imperiului Roman, unde era greu sa se stabileasca rute comerciale cu produse traditionale din bazinul Marii Mediterane, uleiul de masline a inceput sa isi piarda din importanta. Alte uleiuri vegetale locale au inceput sa ii ia locul. Cele 5 Patriarhii ale crestinismului, aflate toate pe teritoriul Imperiului si care au rezistat mult dupa caderea completa a acestuia in anul 1453, cand Constantinopol, ultima reduta inca denumita Imperiu Roman a fost cucerita, au mentinut vie sacralitatea uleiului de masline. A fost folosit aproape doua mii de ani in prepararea mirului si pana in anul 1973 era singurul ulei acceptat de Biserca Romei in ungerea bolnavilor.

Astazi, Biserica, Ortodoxa sau Catolica, nu mai face distinctia intre uleiurile vegetale. Si din pacate, uleiurile rafinate de proasta calitate au inlocuit uleiul de masline extravirgin care era folosit atat pentru a slavi pe Dumnezeu, cat si pentru a oferi hrana de baza celor care doresc sa posteasca. Aceasta inlocuire petrecuta in ultimii 100 de ani isi are radacina in filozofia societatii consumeriste, care inlocuieste produsele traditionale, facute cu grija, in cantitati mici, cu produse realizate in masa, la scara industriala. Este pretul pe care il platim pentru o viata mai usoara si pentru o mai mare abundenta de hrana. Si este exact excesul impotriva caruia crestinii lupta prin post, care ar trebui sa fie intoarcerea la simplitate si umilinta, la starea paradisiaca pe care am pierdut-o la izgonirea din Rai.

Comenteaza

Your email address will not be published.

0

TOP

X